Palatul CEC și Calea Victoriei: istorie, arhitectură și un traseu pe jos prin Bucureștiul elegant
Palatul CEC este una dintre cele mai fotografiate clădiri din București și, pentru mulți, imaginea perfectă a epocii în care orașul era numit „Micul Paris”. Cupola de sticlă și metal, intrarea monumentală cu arcadă și coloanele sale fac din el un reper al Căii Victoriei, artera care a concentrat timp de trei secole viața politică, mondenă și culturală a Capitalei.
În acest articol găsești povestea palatului, detaliile de arhitectură pe care merită să le observi și un traseu pe jos pe Calea Victoriei, cu cele mai importante clădiri istorice de pe drum. Este un itinerariu ușor, de o jumătate de zi, potrivit atât pentru turiști, cât și pentru bucureștenii care vor să-și redescopere orașul.
Scurt istoric al Casei de Depuneri
Casa de Depuneri și Consemnațiuni a fost înființată în 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, ca instituție a statului pentru păstrarea economiilor populației. În primele decenii a funcționat în mai multe sedii provizorii, inclusiv în vechiul Han Șerban Vodă, pe locul unde se află astăzi sediul central al Băncii Naționale.
Pe măsură ce instituția a crescut, a devenit nevoie de un sediu reprezentativ. Locul ales a fost cel al vechii Mănăstiri Sfântul Ioan cel Mare, demolată în secolul al XIX-lea, pe Calea Victoriei, chiar vizavi de terenul pe care se ridica în aceeași perioadă Palatul Poștelor. Prima clădire construită aici a fost demolată și înlocuită cu palatul de astăzi.
Proiectul a fost încredințat arhitectului francez Paul Gottereau, autorul mai multor clădiri importante din București, printre care și Palatul Fundației Universitare Carol I. Lucrările au fost conduse de arhitectul român Ion N. Socolescu, iar construcția s-a desfășurat între 1897 și 1900. Inaugurarea a avut loc în 1900, iar palatul a devenit imediat unul dintre simbolurile modernizării Bucureștiului.

Arhitectura Palatului CEC
Clădirea aparține stilului eclectic francez, foarte apreciat la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu influențe din arhitectura Beaux-Arts și a Renașterii franceze. Câteva elemente o fac ușor de recunoscut:
- Cupola centrală din sticlă și metal, care luminează holul principal și este vizibilă de la distanță.
- Intrarea monumentală, cu o arcadă înaltă sprijinită de perechi de coloane și încadrată de stemele județelor și ornamente sculptate.
- Cupolele mai mici de pe colțuri, care echilibrează volumul și dau clădirii aerul unui mic castel urban.
- Fațadele bogat decorate, cu ghirlande, mascaroane, balcoane și ferestre arcuite.
În interior, holul central este dominat de lumina naturală care vine prin cupolă. Candelabrele mari au fost realizate la Viena, iar cele mai mici, de pe bordura scărilor, au fost lucrate în București. Pardoselile de marmură, feroneria și decorațiile din stuc completează imaginea unei clădiri gândite să inspire încredere: banca trebuia să arate solidă și prosperă.
Palatul a găzduit de-a lungul timpului și evenimente de importanță internațională. Cel mai cunoscut este Summitul NATO din aprilie 2008, când clădirea a fost folosită pentru momente oficiale ale reuniunii și a apărut pe ecranele televiziunilor din întreaga lume.
Bucureștiul „Micului Paris”: contextul în care a apărut palatul
Palatul CEC nu poate fi înțeles fără epoca în care a fost construit. După Unirea Principatelor și obținerea independenței, România își căuta locul printre statele europene moderne, iar Bucureștiul trebuia să arate ca o capitală pe măsură. Elitele formate la Paris au adus cu ele gustul pentru arhitectura franceză, iar statul a invitat arhitecți străini și a trimis tineri români la studii în Franța.
În doar câteva decenii, pe Calea Victoriei și pe bulevardele nou deschise au apărut palate publice, bănci, hoteluri, teatre și case boierești în stil eclectic. Palatul Poștelor, Palatul CEC, Ateneul, Palatul de Justiție și Biblioteca Fundației Universitare au transformat orașul de origine orientală, cu ulițe strâmbe și hanuri, într-un oraș cu aer occidental. De aici vine și porecla de „Micul Paris”, folosită cu mândrie de bucureșteni până astăzi.
Pentru Casa de Depuneri, un sediu impunător avea și un rol practic: oamenii trebuiau convinși să-și lase economiile la bancă, iar o clădire solidă, bogat decorată, transmitea siguranță. Nu întâmplător, pe fațadă apar simboluri ale prosperității și ale statului român, iar intrarea are ceva din solemnitatea unui templu.
Se poate vizita Palatul CEC?
Palatul CEC nu are un program permanent de vizitare pentru public, ca un muzeu. Interiorul poate fi văzut doar cu anumite ocazii: tururi ghidate organizate de fundații culturale, Zilele Europene ale Patrimoniului sau evenimente speciale. Fundația Calea Victoriei, de exemplu, a organizat de-a lungul timpului conferințe urmate de vizitarea clădirii, cu bilet.
Dacă vrei să intri, urmărește calendarul acestor evenimente și rezervă din timp, pentru că locurile sunt limitate. Exteriorul, în schimb, poate fi admirat oricând, iar cea mai bună lumină pentru fotografii este dimineața sau spre apus.
Traseu pe jos pe Calea Victoriei
Calea Victoriei este cea mai veche și mai elegantă stradă a Bucureștiului. A fost amenajată în 1692 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care a legat Curtea Domnească de palatul său de la Mogoșoaia. Pe atunci se numea Podul Mogoșoaiei, pentru că era pavată cu bârne de stejar. Numele actual i-a fost dat în 1878, după victoria României în Războiul de Independență, când trupele s-au întors pe aici în marș triumfal.
Traseul de mai jos are aproximativ 2,5 kilometri și pornește din zona Pieței Națiunilor Unite spre nord. Pe jos, fără opriri lungi, durează în jur de o oră; cu vizite la muzee, socotește o jumătate de zi.
1. Muzeul Național de Istorie a României
Chiar vizavi de Palatul CEC se află fostul Palat al Poștelor, construit în aceeași perioadă și astăzi sediul Muzeului Național de Istorie. Aici poți vedea Tezaurul istoric al României și copia Columnei lui Traian. Clădirea, cu portic de coloane, formează împreună cu Palatul CEC una dintre cele mai frumoase intersecții ale orașului.
2. Palatul CEC
Oprește-te pe trotuarul opus pentru a vedea întreaga fațadă. Dacă ai noroc de un eveniment deschis publicului, merită să intri în holul central.
3. Pasajul Macca-Vilacrosse
La doar câțiva pași, pasajul acoperit cu sticlă în formă de potcoavă leagă Calea Victoriei de strada Eugeniu Carada. Construit în secolul al XIX-lea, este astăzi plin de cafenele și ceainării și păstrează atmosfera Bucureștiului de altădată.
4. Palatul Telefoanelor
Clădirea din 1933 a fost multă vreme cea mai înaltă din București și un simbol al arhitecturii moderniste. Contrastul cu palatele eclectice din jur arată cât de repede s-a schimbat orașul în perioada interbelică.
5. Cercul Militar Național
Ridicat între 1911 și 1923 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, Cercul Militar este una dintre cele mai impunătoare clădiri neoclasice din oraș. Restaurantul și sălile de festivități au găzduit de-a lungul timpului baluri și recepții celebre.
6. Casa Capșa
Hotelul și cofetăria Capșa au fost, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în interbelic, locul de întâlnire al scriitorilor, politicienilor și artiștilor. Celebrele prăjituri și cafenele literare au intrat în legendele Bucureștiului.

7. Piața Revoluției
Spre nord, Calea Victoriei se deschide în Piața Revoluției, unde se află Palatul Regal, astăzi Muzeul Național de Artă al României, Biblioteca Centrală Universitară, proiectată tot de Paul Gottereau, și Ateneul Român. Tot aici este fosta clădire a Comitetului Central, de pe balconul căreia Nicolae Ceaușescu a ținut ultimul discurs, în decembrie 1989.
8. Biserica Kretzulescu
Biserica din cărămidă aparentă, construită în 1722 de stolnicul Iordache Crețulescu și soția sa, Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanu, este un exemplu frumos de stil brâncovenesc. Pictura interioară a fost refăcută în secolul al XIX-lea de Gheorghe Tattarescu.
9. Muzeul Colecțiilor de Artă și Muzeul George Enescu
Dacă mai ai energie, continuă spre nord până la Palatul Romanit, unde funcționează Muzeul Colecțiilor de Artă, și apoi la Palatul Cantacuzino, sediul Muzeului Național George Enescu, cu celebra sa marchiză în formă de scoică.
Cum ajungi
- Cu metroul: cea mai apropiată stație de Palatul CEC este Piața Unirii, la aproximativ 10 minute de mers pe jos. Pentru capătul nordic al traseului, folosește stația Piața Romană sau Universitate.
- Cu autobuzul: mai multe linii STB circulă pe bulevardele din apropiere; verifică ruta în aplicația STB sau pe Google Maps.
- Cu mașina: parcarea în zonă este dificilă. Folosește parcările subterane de la Piața Universității sau de la Piața Unirii.
La sfârșit de săptămână, în anumite perioade ale anului, Calea Victoriei devine pietonală în cadrul programului „Străzi deschise”, ceea ce face plimbarea și mai plăcută.
Sfaturi pentru plimbare
- Pornește dimineața, când lumina cade bine pe fațadele dinspre est și traficul este mai redus.
- Încălțămintea comodă este obligatorie: trotuarele sunt pe alocuri denivelate.
- Muzeele de pe traseu au de obicei program de marți sau miercuri până duminică; lunea multe sunt închise.
- Fă pauză la o cafenea din Pasajul Macca-Vilacrosse sau la una dintre terasele din zona Căii Victoriei.
- Dacă vrei să intri în Palatul CEC, urmărește programul Zilelor Europene ale Patrimoniului, de obicei în septembrie.
Întrebări frecvente
Cine a proiectat Palatul CEC?
Palatul a fost proiectat de arhitectul francez Paul Gottereau, iar lucrările au fost conduse de arhitectul român Ion N. Socolescu. Construcția a avut loc între 1897 și 1900.
Unde se află Palatul CEC?
Pe Calea Victoriei nr. 13, în centrul Bucureștiului, vizavi de Muzeul Național de Istorie a României.
De ce se numește Calea Victoriei?
Strada, numită inițial Podul Mogoșoaiei, a primit numele actual în 1878, după victoria României în Războiul de Independență.
Cât durează traseul pe Calea Victoriei?
Aproximativ o oră de mers fără opriri, dar o jumătate de zi dacă vizitezi muzeele și faci pauze.